Internetul în Ţările Asiatice

În articolul prezent, politica de stat şi drepturile cu privire la cenzura internetului este prezentată doar la nivelul unor ţări din continentul asiatic. Pentru detalii cu privire la modul de operaţionalizare a cenzurii internetului la nivel mondial, recomand site-ul care a efectuat aceste studii şi care este unul din membrii ai Australian Internet community pentru drepturile utilizatorilor şi libertăţile civile online: http://www.efa.org.au/Issues/Censor/cens3.html

Raportul a fost realizat în martie 2002 la cererea preşedintelui al NSW Standing Committe pentru Aspecte Sociale, având ca scop determinarea asemănării legilor cu Anexa 2 a NSW Classification Enforcement Amendament Bill 2001 (http://www.efa.org.au/Campaigns/nswbill.html)

Un studiu comparativ a modului în care funcţionează cenzura, între cei Trei Tigrii ai Asiei:

În China, în septembrie 1996, Guvernul a interzis accesul la aproximativ 100 de web site-uri prin utilizarea unui sistem de filtrare a conţinutului cu explicit ofensiv. Printre site-urile interzise se numără articolele cu ştiri din Occident, site-urile taiwaneze în care au loc dezbateri între useri, orice site care afişează comentarii şi alte acţiuni anti-China, inclusiv cele cu context sexual. Un alt spaţiu asupra căruia China şi-a impus cenzura, un spaţiu virtual considerat de către ţările Occidentale exclusiv privat şi cu acţiuni de întreţinere a confidenţialităţii este e- mailul, care şi acesta este în permanenţă monitorizat şi stocat în baza datelor online a celor care permit şi controlează accesul pe internet. Legile existente, înfiinţate odată cu creşterea excesivă a numărului mare de utilizatori, se găsesc în limba engleză într-un articol realizat de experţi în Drepturile Omului la adresa: http://www.hrw.org/legacy/backgrounder/asia/china-bck-htm şi care acuză încălcarea în mod cert a dreptului la liberă exprimare al omului. Mai mult, China pedepseşte încălcarea acestor legi este aspru, începând cu închisoarea şi ajungând la aplicarea pedepsei capitale, fiind considerate printre cele mai severe crime împotriva ţării natale.

Spre deosebire de China, Coreea de Sud a adoptat şi ea cenzura câţiva ani mai târziu, în 2001, însă cu un caracter mai libertin şi cu scopul evitării transmiterii unor informaţii false şi fără caracter cultural sănătos dezvoltării cetăţenilor. Coreea de Sud deţine cea mai mare reţea de internet din lume, dat fiind că vedetele locale după debut înfiinţează câte un internet-cafe care devine locul de informare şi comunicare a mii de fani. Criteriile de cenzurare a site-urilor sunt determinate de către Comitetul a Eticilor de Informare şi Comunicare, un grup non-guvernamental cu baza în Seul. (http://www.kocsc.or.kr/eng/01_About/Message.php)

Spre deosebire de cele două ţări prezentate mai sus, în Japonia utilizarea internetului nu prezintă interziceri decât sub forma download-ului ilegal de melodii care sunt protejate de către legea Dreptului de Autor şi o problemă cu care Japonia se confruntă încă, după atâtea decenii: pornografia infantilă. De asemenea 94,2% din populaţia Japoniei folosesc ca modalitate de comunicare e- mailul, care este accesibil inclusiv prin telefonia mobilă. (http://www.ibls.com/internet_law_news_portal_view.aspx?s=latestnews&id=1520)

În concluzie, severitatea cenzurii diferă de concepţia, cultura şi gradul de permisivitate pe care fiecare ţară consideră necesar să îl adopte şi să-l aplice, însă este clar că în unele situaţii sunt încălcate şi restricţionate drepturile la propriile opinii şi gândiri, pe care China spre exemplu încearcă să le implementeze pentru a fi acceptate şi luate ca atare de către popor.