Drepturile de Autor şi Organizaţiile

Societatea Autorilor, în denumirea originala The Society of Authors este o organizaţie de tip non-profit ce a fost înfiinţată încă din 1881 cu scopul de a proteja şi reprezenta mai departe drepturile autorilor şi a problemelor cu care se confruntă. La actual organizaţia este compusă din peste 8. 500 de membrii conform datelor de pe site-ul societăţii şi este condusă dintr-un corp de management alcătuit din 12 scriitori profesionişti ce acţionează pe durata a 3 ani. Elementul definitoriu al ocupaţiei acestei societăţi este în principiu organizarea campaniilor pentru îmbunătăţirea legilor drepturilor de autor sau chiar modificarea unora vechi care nu corespund în totalitate.

Această societate a activat pentru drepturile de autor cu privire la dilema în care Google se află prin sistemul de căutare a cărţilor publicate fără a fi cerut acordul autorilor originali. Pentru o mai bună înţelegere a cerinţelor din partea societăţii, la următorul link se găsesc, în limba engleză, notificările: http://www.societyofauthors.org/information-and-news/news-for-authors/news_detail.html?newsarticlepk=CF1993D1D44E558B003AEAE096BADA6D. Pentru o actualizare a acestui subiect tratat într-o postare mai veche, Google încă este sub acuzaţie iar conflictul nerezolvat.

Aceleaşi clauze sunt susţinute şi de alte organizaţii care cer, mai mult sau mai puţin o sumă pentru înscriere sau diferite servicii în schimbul aşa zisei protecţii.

În legătură cu această zarvă creată în ultima vreme cu drepturile de autor unde chiar şi Guvernul României mai pregăteşte legi, în opinia mea există aceeaşi problemă ca şi în mediul economic. Aici îmi vine în minte proverbul ce este mult strică şi pentru a face corelaţie între subiecte, în ziua de azi cu toţii am devenit autorii a ceva. Cărţile se publică foarte uşor crezând că fiecare are ceva de spus ce ar putea fi cu adevărat util însă mulţi uită că suntem oameni, o colectivitate şi ca urmare împărtăşim multe dintre acele valori explicate şi reexplicate în tot felul de pseudo-lucrări. Ca şi în economie, se produce mai mult decât se poate consuma. Într-adevăr, trebuie actualizat sistemul însă nimic nu se rezumă la a găsi ceva cu adevărat revoluţionar, motiv pentru care ne şi simţim plictisiţi. Şi în muzică suntem bombardaţi de sunete care la un moment dat provoacă acelaşi tip de manifestare ca şi suporterii echipelor de fotbal şi tot aşa se creează grupuri pro şi contra şi apar reacţii adverse.

Sunt de părere că în locul apariţiei a unor astfel de organizaţii ce susţin numai autorul nu şi conţinutul lucrării şi nu fac decât să aplatizeze şi să banalizeze situaţia, ar trebui să se concentreze mai mult la calitate decât la cantitate şi astfel să asigure o producţie sanătoasă cu baze solide. Desigur, cu toţii la un moment dat avem tendinţa de a fi descoperit ceva important ce trebuie împărtăşit, indiferent daca prin cărţi, melodii ş.a. cu ceilalţi, însă înainte de toate trebuie gândit şi regândit dacă într-adevăr este ceva ce merită şi transmite ceva. De exemplu am observat că a iubi a devenit un termen uşor de utilizat şi la fel de lipsit de sens încât avem nevoie de superlative precum ador, la infinit şi nespus pentru a-l susţine şi asta datorită atâtor creaţii ce la un moment dat, au depăţit semnificaţia originală.

Sursa:

http://www.societyofauthors.org/

http://www.alcs.co.uk/