Această societate a activat pentru drepturile de autor cu privire la dilema în care Google se află prin sistemul de căutare a cărţilor publicate fără a fi cerut acordul autorilor originali. Pentru o mai bună înţelegere a cerinţelor din partea societăţii, la următorul link se găsesc, în limba engleză, notificările: http://www.societyofauthors.org/information-and-news/news-for-authors/news_detail.html?newsarticlepk=CF1993D1D44E558B003AEAE096BADA6D. Pentru o actualizare a acestui subiect tratat într-o postare mai veche, Google încă este sub acuzaţie iar conflictul nerezolvat.

Aceleaşi clauze sunt susţinute şi de alte organizaţii care cer, mai mult sau mai puţin o sumă pentru înscriere sau diferite servicii în schimbul aşa zisei protecţii.

În legătură cu această zarvă creată în ultima vreme cu drepturile de autor unde chiar şi Guvernul României mai pregăteşte legi, în opinia mea există aceeaşi problemă ca şi în mediul economic. Aici îmi vine în minte proverbul ce este mult strică şi pentru a face corelaţie între subiecte, în ziua de azi cu toţii am devenit autorii a ceva. Cărţile se publică foarte uşor crezând că fiecare are ceva de spus ce ar putea fi cu adevărat util însă mulţi uită că suntem oameni, o colectivitate şi ca urmare împărtăşim multe dintre acele valori explicate şi reexplicate în tot felul de pseudo-lucrări. Ca şi în economie, se produce mai mult decât se poate consuma. Într-adevăr, trebuie actualizat sistemul însă nimic nu se rezumă la a găsi ceva cu adevărat revoluţionar, motiv pentru care ne şi simţim plictisiţi. Şi în muzică suntem bombardaţi de sunete care la un moment dat provoacă acelaşi tip de manifestare ca şi suporterii echipelor de fotbal şi tot aşa se creează grupuri pro şi contra şi apar reacţii adverse.

Sunt de părere că în locul apariţiei a unor astfel de organizaţii ce susţin numai autorul nu şi conţinutul lucrării şi nu fac decât să aplatizeze şi să banalizeze situaţia, ar trebui să se concentreze mai mult la calitate decât la cantitate şi astfel să asigure o producţie sanătoasă cu baze solide. Desigur, cu toţii la un moment dat avem tendinţa de a fi descoperit ceva important ce trebuie împărtăşit, indiferent daca prin cărţi, melodii ş.a. cu ceilalţi, însă înainte de toate trebuie gândit şi regândit dacă într-adevăr este ceva ce merită şi transmite ceva. De exemplu am observat că a iubi a devenit un termen uşor de utilizat şi la fel de lipsit de sens încât avem nevoie de superlative precum ador, la infinit şi nespus pentru a-l susţine şi asta datorită atâtor creaţii ce la un moment dat, au depăţit semnificaţia originală.

Sursa:

http://www.societyofauthors.org/

http://www.alcs.co.uk/

Se pare că Google a decis furnizarea acestor date pentru a face apel la încălcarea drepturilor umane şi la liberă exprimare pe care China continuă să le exercite prin instaurarea de sisteme ce cenzurează informaţii cu privire la acţiuni sau evenimente ce pot stârni furia faţă de regimul curent şi ca urmare monitorizează orice factor extern ce poate oferi acces la astfel de date.

Google.cn a fost lansat în Ianuarie 2006 cu scopul de a furniza mai mult acces cetăţenilor Chinezi şi de a înlesni duritatea cenzurii, precizînd încă de la început starea alertă cu privire la utilizarea sistemului în China. Momentan Google pune în discuţie ridicarea cenzurii în totalitate şi libertatea la acces, în caz contrar anunţând retragerea sa de pe piaţa Chinei.

Aşa cum era de aşteptat, în momentul în care Google.cn a anunţat ridicarea cenzurii, utilizatorii Chinezi au invadat serverul pentru a afla informaţiile ce în mod normal cunt restricţionate şi interzise cum ar fi incidentele de la Tiananmen. Cetăţenii se tem că odată cu retragerea Google de pe piaţa chineză este ruptă singura legătura online cu străinătatea şi sunt prinşi într-o reţea controlată şi cenzurată în totalitate de către sistemul comunist.

În opinia mea mă aşteptam ca altfel de acţiuni să apară în momentul în care o reţea atât de dezvoltată global şi care pune mare bază pe respectarea informaţiilor private şi dreptul la liberă exprimare, să întâmpine la un moment dat sistemul dur al cenzurii chineze. Pentru o mai amplă detaliere a cenzurii utilizate de China vedeţi postarea “Internetul în Ţările Asiatice” de pe acest blog. Aceste reguli de accesare limitată şi numai cu scopul de lăudare a ţării sunt clar precizate în legea cenzurii adoptată de către China în momentul apariţiei posibilităţii de a utiliza internetul de către mai mulţi locuitori, înfiinţând chiar un departament special care se ocupă de filtrarea informaţiilor.

Din păcate, dreptul de a fi o naţiune informată şi conectată la realitatea globală se refuză în majoritate locuitorilor Chinei, aceasta din urmă făcându-mă să fiu de acord cu acţiunile intentate de Google, dar în acelaşi timp să manifest o oarecum îngrijorare a cum va evolua China pe plan internaţional dupa retragerea reţelei de pe piaţă: vor avea sau nu cetăţenii acces la Occident?

Surse:

http://globalvoicesonline.org/2010/01/13/china-googles-possible-exile-leads-to-cyber-protests-netizens-on-move/

http://googleblog.blogspot.com/2010/01/new-approach-to-china.html

Cu siguranţă am auzit cu toţii de Amazon.com, dar ceea ce nu am auzit, sau observat, cum este în acest caz, este un mic buton lângă cel de add to cart, care îţi permite un  download 4 free a mp3- ului dorit. În mod normal, o melodie pe Amazon.com se găseşte la suma de 79 cenţi, dar asta nu impresionează persoanele care deja sunt obişnuite să obţină melodiile gratis. Ce-i drept, şi eu sunt unii din utilizatorii care fac uz de site-uri cu free download, şi sunt de părere că nu trebuie să cumpăr un album întreg pentru o melodie bună, însă mă bucur că există şi site-uri care îmi permit downloadarea melodiei preferate fără a fi considerat un act de piratare, întocmai pentru că este contra cost. Oricât aş dori să folosesc această metodă, dat fiind că în România Internetul nu reprezintă o bază comercială, cu atât mai mult o piaţă virtuală, am întâmpinat deseori probleme în utilizarea cardului, şi cel mai grav a fost că nu s-a ştiut, în cazul meu la bancă, să mi se ofere informaţii despre transferul virtual efectuat. Aş putea spune că deşi îmi doresc să fiu onestă şi să respect drepturile autorilor, nu mi se oferă posibilitatea/modalitatea necesară de a acţiona. De aceea la noi nu se pedepsesc astfel de descărcări, dar moral sunt văzute cu ochi răi.

Nu doresc să încurajez cititorii, cu ocazia dezvăluirii acestui mic secret sau poate ceva ce se ştia deja pentru unii, pentru că sunt împotriva acestor mici secrete de scăpa cât mai ieftin, astfel de acţiuni fiind pentru mine, de regulă, acte ce ţin de propriul nivel de educaţie.

Sursa:

http://hackaday.com/2008/12/03/firefox-add-on-makes-pirating-easier/

O scurtă descriere ar suna cam aşa: este un site gratis, accesibil tuturor utilizatorilor de Internet, care protejează drepturile de autor şi îţi oferă posibilitatea de a putea demonstra valabilitatea creaţiilor tale. Mă voi gândi la acest post ca pe un cadou în cinstea tuturor sărbătorilor din această vacanţă dar şi pentru că ştiu că în aceasta lume numită World Wide Web există mulţi care postează poezii, poveşti şi diverse creaţii şi poate cândva vă va folosi.

Iată şi adresa:

http://myfreecopyright.com/

În ziua de azi Google a scanat peste 10 milioane de exemplare de cărţi, afectând astfel foarte mulţi autori. Compensaţia pe care Google o oferă este de 60$  pe o carte scanată integral, spre deosebire de SUA al cărui preţ porneşte de la 750$.

Sursa şi articolul integral se regăseşte la adresa de jos în limba engleză:

http://www.ifj.org/en/articles/ifj-calls-on-writers-to-demand-their-rights-from-google

De 17 ani de când s-a înfiinţat domeniul .ro, 20% din proiectele online începute de anteprenorii români au fost abandonate datorită lipsei de finanţare, indiferent de potenţialul proiectului.  Mai mult, ne confruntăm cu o lipsă de originalitate şi se preferă adoptarea motoarelor de căutare deja existente adaptate la condiţiile pieţei româmeşti, precum şi a altor proiecte pe care Mihai Drăgan, directorul agenţiei de publicitate interactivă MB Drăgan le consideră “clone”.

Un calcul a cât ar trebui să investim în Internetul românesc pentru a avea un impuls la nivel internaţional ar fi de minim 100 milioane euro. Vederea de ansamblu a celor care vor să-şi deschidă o afacere online se limitează în majoritatea cazurilor la piaţa internă, dat fiind că .com reprezintă o ageră luptă pentru captarea interesului utilizatorilor şi un domeniu greu de pătruns, însă cel mai grav lucru în opinia mea este şi faptul că nu se încearcă abordarea pe plan internaţional şi ca urmare nu apar proiecte care ar putea concura strâns cu cele realizate de alte ţări şi au la ora actuală succes. Avem oameni dar ne lipsesc ideile şi curajul de a risca pentru investiţii care, dacă reuşesc pot aduce venituri de 100 sau chiar de 1000 de ori mai mari conform aprecierii lui Vladimir Oane, fondator al uberVU (motor de indexare şi căutare conversaţională).

Iată o scurta evaluare statistică a pieţei online româneşti:

40%- Proiecte originale dedicate pieţei locale

30%- Proiecte inspirate din modele internaţionale de succes

19%- Proiecte cu potenţial, abandonate din lipsă de finanţare

10%- Proiecte prea complexe pentru publicul larg

1%- Proiecte de anvergură internaţională

Ca urmare, datele mă îngrijorează în condiţiile în care Internetul reprezintă cea mai bună cale de a te face auzit şi de a-ţi lansa ideeile de pe urma cărora să obţii şi profit, iar România îmi dă de înţeles că încă nu ştie cum “să-şi vândă marfa”. Poate că în viitor marile companii vor decide să investească mai mult pe piaţa online pentru dezvolta domeniul .ro şi a acumula mai mulţi interesaţi de zona noastră, dar până atunci rămâne să ne descurcăm cu ce avem şi să ajutăm la dezvoltarea altor proiecte străine fără a purta o semnătură autentic românească.

Surse:

Revista BUSINESS magazin Nr. 257 18-24 noiembrie 2009

http://www.businessmagazin.ro/

Veniturile cu care hi5 este susţinut survin din publicitate (circa 80%) şi restul din ceea ce numim virtual goods. În România numărul de utilizatori hi5 este de aproximativ 4 milioane conform statisticilor din octombrie, ceea ce face ca reţeaua să fie şi aici numărul unu în ceea ce priveşte preferinţele populaţiei.

ARBOmedia descrie reţelele sociale ca fiind: o componentă a Internetului ce a devenit deja un stil de viaţă. Ca fost utilizator hi5, m-am întâlnit personal cu ceea ce aceste reţele îţi pot oferi. În opinia mea, acestă formă de a te face cunoscut şi de a cunoaşte în acelaşi timp persoane noi are avantajele şi dezavantajele ei. În primul rând poţi socializa mult mai uşor cu persoane aflate în alte zone ale lumii, şi poţi afla opiniile acestora despre spaţiul tău online, însă pericolul cu care se confruntă şi America şi asupra căruia atenţionează multe alte ţări, este că poţi deveni una din victimele reţelelor de traficanţi de carne vie, serviciul de socializare online devenind astfel o listă bogată din care pot alege. Totuşi reprezintă cea mai profitabilă şi rapidă cale pentru a-ţi face reclamă, iar odată cu intrarea a hi5 în SATI, aceasta va deveni curând o reţea care prezintă credibilitate şi care va caştiga şi mai mulţi atât utilizatori cât şi doritori de advertising.

SURSA: Revista MONEY EXPRESS Nr. 125, 17-23 noiembrie 2009, Articolul: INTERNET: “Nu mai există nici un motiv de respingere a hi5”(pag.20) (http://www.moneyexpress.ro/)

Raportul a fost realizat în martie 2002 la cererea preşedintelui al NSW Standing Committe pentru Aspecte Sociale, având ca scop determinarea asemănării legilor cu Anexa 2 a NSW Classification Enforcement Amendament Bill 2001 (http://www.efa.org.au/Campaigns/nswbill.html)

Un studiu comparativ a modului în care funcţionează cenzura, între cei Trei Tigrii ai Asiei:

În China, în septembrie 1996, Guvernul a interzis accesul la aproximativ 100 de web site-uri prin utilizarea unui sistem de filtrare a conţinutului cu explicit ofensiv. Printre site-urile interzise se numără articolele cu ştiri din Occident, site-urile taiwaneze în care au loc dezbateri între useri, orice site care afişează comentarii şi alte acţiuni anti-China, inclusiv cele cu context sexual. Un alt spaţiu asupra căruia China şi-a impus cenzura, un spaţiu virtual considerat de către ţările Occidentale exclusiv privat şi cu acţiuni de întreţinere a confidenţialităţii este e- mailul, care şi acesta este în permanenţă monitorizat şi stocat în baza datelor online a celor care permit şi controlează accesul pe internet. Legile existente, înfiinţate odată cu creşterea excesivă a numărului mare de utilizatori, se găsesc în limba engleză într-un articol realizat de experţi în Drepturile Omului la adresa: http://www.hrw.org/legacy/backgrounder/asia/china-bck-htm şi care acuză încălcarea în mod cert a dreptului la liberă exprimare al omului. Mai mult, China pedepseşte încălcarea acestor legi este aspru, începând cu închisoarea şi ajungând la aplicarea pedepsei capitale, fiind considerate printre cele mai severe crime împotriva ţării natale.

Spre deosebire de China, Coreea de Sud a adoptat şi ea cenzura câţiva ani mai târziu, în 2001, însă cu un caracter mai libertin şi cu scopul evitării transmiterii unor informaţii false şi fără caracter cultural sănătos dezvoltării cetăţenilor. Coreea de Sud deţine cea mai mare reţea de internet din lume, dat fiind că vedetele locale după debut înfiinţează câte un internet-cafe care devine locul de informare şi comunicare a mii de fani. Criteriile de cenzurare a site-urilor sunt determinate de către Comitetul a Eticilor de Informare şi Comunicare, un grup non-guvernamental cu baza în Seul. (http://www.kocsc.or.kr/eng/01_About/Message.php)

Spre deosebire de cele două ţări prezentate mai sus, în Japonia utilizarea internetului nu prezintă interziceri decât sub forma download-ului ilegal de melodii care sunt protejate de către legea Dreptului de Autor şi o problemă cu care Japonia se confruntă încă, după atâtea decenii: pornografia infantilă. De asemenea 94,2% din populaţia Japoniei folosesc ca modalitate de comunicare e- mailul, care este accesibil inclusiv prin telefonia mobilă. (http://www.ibls.com/internet_law_news_portal_view.aspx?s=latestnews&id=1520)

În concluzie, severitatea cenzurii diferă de concepţia, cultura şi gradul de permisivitate pe care fiecare ţară consideră necesar să îl adopte şi să-l aplice, însă este clar că în unele situaţii sunt încălcate şi restricţionate drepturile la propriile opinii şi gândiri, pe care China spre exemplu încearcă să le implementeze pentru a fi acceptate şi luate ca atare de către popor.

Aşa se face că marea Companie Disney care a dat naştere unor personaje şi poveşti ce au transpus generaţii întregi într-o lume de basm şi animaţie întâlnită numai în poveştile din carţi, dupa 30 de ani de la apariţia celebrului ursuleţ Winnie-the-Pooh, apar conflicte în rândul drepturilor de autor asupra creatorului simpaticului personaj.

Winnie-the-Pooh este creaţia lui A.A.Milne, care a vandut drepturile sale de autor în urma acceptării modificării imaginii originale, lui Stephen Slesinger ce a continuat producţia şi publicarea imaginii ursuleţului, şi în urma unui avans de 1000$ şi 66% din viitorul profit al lui Slesinger, toate acestea având loc în anul 1930.

În România un astfel de acord este susţinut de către Legea nr.8/1996,Art. 10. care prevede următoarele: Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calitaţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinta publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritaţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei – atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

In 1961 Disney a încheiat un contract cu Slesinger prin care beneficiază de dreptul de a comercializa diverse produse, articole ş.a. ale viitoarelor sale lucrari. În urma decesului acestuia soţia a preluat drepturile de autor conform articolului care susţine moştenirea creaţiilor autorilor în caz de deces, de catre membrii familiei acestuia. (La noi acest fapt este prezentat în Art. 25. (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 si 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal…)

În urma acestei dispute, Compania Disney a câştigat procesul şi s-a dovedit faptul că familia lui Slesinger a vândut drepturile de autor Companiei în schimbul unor recompense pe care Disney este din punct de vedere juridic obligat să le plătească. (Art. 39. din Legislaţia României prevede în acest caz următoarele: (4) În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract.).

Surse:

http://www.realitatea.net/compania-disney-se-judeca-pentru-drepturile-de-autor-asupra-personajului-winnie-the-pooh_663977.html

http://www.legi-internet.ro/index.php?id=63